“Trezeste-te! Trezeste-te Ropi!” striga aricul Gopi, alergand si topaind in jurul patului surioarei lui. Ropi se intoarse pe partea cealalata, zburlindu-si tepii.
“Lasa-ma sa dorm, e prea devreme. Ce vrei?” mormai aricica.
“Tii minte ca am vazut ieri niste copii jucandu-se intr-o casuta rosie? Casuta aia cu geamuri galbene in care se ascundeau fetitele si baieteii si aveau papusi si farfuriute si masini! Mai tii minte? Mai sti ce frumoasa era?” Gopi nu se mai putea opri din alergat…
“Mda, tin minte. Dar vreau sa dorm.” Ropi nu era deloc curioasa de ce fratiorul ei mai mare se agita intr-un asa hal.
“Hai sa facem si noi una, sa ne jucam in ea!”
Brusc Ropi facu ochii mari si se intoarse catre Gopi.
“Sa avem si noi o casuta asa de frumoasa??? Da vreau, cum sa nu vreau.”
“Buna dimineata aricilor!” intra in camera Mopi, mama celor doi. “Ce tot vorbiti voi?”
“Vrem sa ne facem o casuta de jucarie rosie cu geamuri galbene in care sa stam toata vacanta!” sarira cei doi frati.
“Ce frumos, imi aduc aminte cum ma jucam si eu, cand eram de varsta voastra, cu o casuta facuta din bete si acoperita cu frunze. Tare ne mai placea.
“Mda,” aparu si Topi, tatal lui Ropi si lui Gopi, “sunt frumoase casutele, numai ca nu avem de unde lua atatea bete. Primavara nu sunt bete uscate pe jos si nu e bine sa rupem crengi din copaci.”
“Gasim noi din ce sa facem casuta” rase Gopi. “Hai Ropi, nu fii lenesa, sa mergem afara!”
“Ma dau jos din pat numai daca imi promiti ca pot sa duc in casuta noastra balansoarul in forma de ren” incepu Ropi sa se alinte. “Si trei papusi!”.
Gopi mormai “ Bine, te las….” si cei doi pui de arici au zbughit-o in gradina.
Dupa ce cautara cateva minute bune, se auzi vocea stinsa si trista a lui Ropi.
“Nu e nimic din care sa facem peretii casei. Sunt doar flori, frunze si iarba”.
“Hai sa cautam si inauntru.” Gopi vroia o casuta cu orice chip. Nu putea sa-si imagineze ca astazi se va juca cu altceva.
Inauntru vizuinii aricilor erau multe lucruri utile, insa nici unul nu putea fi folosit in loc de perete.
”Stai, am o idee!”
Ropi se opri si astepta sa auda la ce s-a gandit Gopi.
“Avem o gramada de mere in debara. O sa face peretii din mere!”
“Cum sa faci peretii din mere? Ai mai auzit tu de asa ceva?” se mira Ropi.
“Bineinteles” minti Gopi plin de importanta. “Toata lumea face casute din mere. Iar daca vrei sa stii un perete facut din mere se cheama merete. Dar tu esti prea mica sa te pricepi la asa ceva.”
Ropi se stramba, scotand limba. Insa il lasa pe Gopi sa faca ce crede el ca e mai bine.
Au dus in gradina un morman mare de mere si au inceput sa le puna unul peste altul. Bineinteles, fructele fiind rotunde, se rostogoleau imediat. O luau de la capat, insa nu reuseau sa faca nimic.
“Cred ca merele noastru nu sunt bune pentru construit. Ne-ar fi trebuit niste mere speciale” nu vru Gopi sa se recunoasca invins. “Astea sunt bune doar pentru mancat” si musca dintr-un mar verde.
Merele erau zemoase si acrisoare, asa ca au facut o pauza si au rontait fiecare cateva.
“Mai bine o intrebam pe mami” chitai Ropi.
Si alergara pana la Mopi, povestindu-i cum meretii nu stateau drepti.
“Cred ca stiu de ce aveti nevoie. Trebuie sa gasim o cutie si sa o sprijinim intre cei doi copaci din gradina. Tot ce trebuie sa facem este sa gasim o cutie de carton. Uneori oamenii le lasa langa scara blocului. Haideti sa vorbim cu tati.”
Topi se lasa imediat convins si cei patru arici au pornit catre blocul din apropiere in cautarea casutei de carton. Era ziua in amiaza mare, si trebuiau sa aiba mare grija, sa nu se intalneasca cu vreo masina, sau mai rau, cu niste caini.
La primul bloc nu se gasea nici o cutie, asa ca au plecat spre urmatorul. Nu foarte departe insa au gasit una perfecta, in care puteau intra atat Gopi cat si Ropi si mai ramanea loc si pentru o gramada de jucarii.
“E perfecta casuta noastra!” spuneau pe rand cei doi fratiori, invartindu-se in jurul cutiei. ”Sa o ducem la noi in gradina si sa o umplem cu masinute si cu papusi!”
Numai ca, in jurul blocurilor vegheau atenti ca intotdeauna cainii, despre care se stie ca le face mare placere sa latre sau chiar sa si muste toate pisicile pe care le gasesc. Si astazi, la panda statea unul gri cu blana zdenturoasa. Auzind zgomote, si o cutie care se misca, dulaul crezu ca langa bloc e o pisica, si se repezi, gata sa o inhate.
Auzind latraturile, Topi, Mopi, Gopi si cu Ropi au inghetat de frica. Unde sa se duca? Nu era nici un gard, nici o ascunzatoare.
“Bagati-va in cutie” striga Topi si asa au si facut, inchizand capacul inainte ca dulaul sa-i vada.
Acesta s-a invartit in jurul cutiei incercand sa inteleaga unde s-a ascuns pisica. S-a invartit, s-a sucit, pana cand si-a dat seama.
“M-am prins!!! Esti in cutie!! Te scot eu de acolo!”ranji cainele.
In tot acest timp aricii nu au scos nici un sunet, sperand ca nimeni nu isi va da seama unde s-au ascuns. Cand l-au auzit pe dulau ca vrea sa deschida cutia, s-au speriat ingrozitor.
“Ce o sa patim?” sopti Gopi.
“Cand deschide capacul” vorbi si Topi cat putea de incet, ” voi fugiti in toate directiile iar eu il intep in bot!” Chiar si lui Topi ii tremura vocea…
Dulaul nu reusea sa rastoarne cutia cu botul. Maraia nervos si ii dadea tarcoale.
Deodata, se enerva, si dadu cu coada cat putu de tare in cutie. Aceasta se rasturna si se desfacu, iar dulaul se repezi sa prinda pisica dinauntru. Aricii, ametiti de la rostogolul cutiei au ramas muti de frica si au uitat sa fuga care incotro.
“AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!!!!!!!!!!!!!!” tipa Ropi.
“AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!!!!!!!!!!!!!!” tipa si Gopi.
Cainele, care se astepta sa vada o pisica, se speria ingrozitor. Vazu patru ghemoatoace cu acele zburlite si ochii mari, care tipau ingrozitor.
“AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!!!!!!!!!!!!!!” tipa si cainele si o lua la goana.
“Ce pisici inspaimantatoare!” se gandi el in timp ce se ascunse sub o masina, abia tragandu-si sufletul. Din cauza tipetelor, cainele nici macar nu isi dadu seama ca in cutie nu erau pisici, ci arici.
“Am scapat!” zise Mopi, strangandu-i pe Ropi si Gopi in brate. “De cate ori va zic ca nu e frumos sa tipati, insa de data asta tare ma bucur ca ati facut-o!”
“Haideti repede acasa!”
Si luara cutia si au plecat catre gradina lor, acolo unde erau intotdeauna in siguranta.
Asa cum se gandisera de dimineata, au prins-o intre doi copacei si au taiat in unul din peretii cutiei un geam. Ropi si Gopi si-au adus jucariile, masinutele, papusile, farfuriutele de plastic, linguritele si s-au jucat impreuna.
Si Mopi si Topi ar fi vrut sa le faca o vizita, sa vada ce frumos si-au aranjat jucariile, insa nu au fost primiti.
“Asta e casuta noastra de jucarie si nu e buna pentru parinti!” le repeta Gopi, si Ropi dadea din nasuc aprobator.
Cel mai mult le placea sa scoata boticele pe geam sa priveasca gradina si sa simta mirosul florilor.
Si s-au jucat asa pana seara tarziu, nici nu au mai iesit de acolo ca sa manance, asa de mult le placea noua casuta. Insa cand s-a facut intuneric afara, Mopi si Topi i-au chemat la culcare. Nu se mai auzea nici un zgomot, si chiar si parintii erau curiosi sa vada cu ce se joaca puiutii lor de sunt atat de tacuti. Cand colo, ce sa vezi. Cei doi arici, Gopi si cu Ropi, adormisera, obositi dupa o zi cu atatea emotii si mai ales cu atata alergatura si joaca. Topi si Mopi i-au luat in brate si i-au mutat in patuturile lor, ca sa doarma bine, pentru ca maine sa se zbenguie din nou in casuta lor de joaca.
Somn usor.
No comments:
Post a Comment